pt suflet....

Povestea micului suflet

“Odată a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

 - Știu cine sunt!

 Și Dumnezeu a răspuns:

 - Ce-mi spui e minunat! Și cine ești tu?

 Micul suflet a strigat :

- Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zâmbit cu drag:

- Ai dreptate! Ești, într-adevăr, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslușise misterul pe care întreg regatul dorea să îl descopere.

- Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

 Dar curând, doar a ști nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-și dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Și astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru suflețelele care își doresc să fie ceea ce sunt cu adevărat) și i-a spus :

- Acum, că știu ce sunt, pot să și fiu ceea ce sunt ?

- Adică vrei să fii ceea ce ești cu adevărat?, îl întrebă Dumnezeu.

 - Păi, răspunse el, una este să știu ce sunt,și cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu lumina.

- Dar tu chiar ești lumina!, îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.

- Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.

 - Așa deci ?, răspunse Dumnezeu râzând în barbă-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă :

 - Ar fi totuși un lucru.

 - Ce? întrebă suflețelul.

- Păi, nu există decât lumină. Vezi tu, am creat doar ceea ce ești tu și, astfel, nu există nici o modalitate prin care tu să traiești experiența a ceea ce ești, atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce ești.

- Adică ?, întrebă confuz, Micul Suflet.

- Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu ești ca o lumânare în soare. Ești acolo împreună cu alte milioane, miliarde de lumânări, pentru a crea soarele. Și soarele nu ar fi el însuși fără de tine; el nu ar fi soarele, fără una din lumânările sale. Și fără tine, el nu ar mai fi soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoști pe tine însuți ca fiind lumină, când tu ești în lumină?

 - Păi, îi răspunse suflețelul, tu ești Dumnezeu, gândește-te la o soluție. Dumnezeu zâmbi din nou și-i spuse :

 - Am găsit deja soluția. Pentru că nu te poți vedea ca fiind lumină, atâta vreme cât tu ești în lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.

 - Ce este întunericul ?, întrebă Micul Suflet.

 - Este ceea ce tu nu ești.

 - Îmi va fi frică de întuneric ?, întrebă Micul Suflet.

 - Doar dacă alegi tu să-ți fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ți fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm; doar ne prefacem că e întuneric .

 - Aaa ! exclamă Micul Suflet, deja m-am liniștit.

Apoi Dumnezeu

 îi explică faptul că pentru a putea trăi o experiență anume, va trebui să apară exact opusul stării respective :

- Și ăsta este un mare dar, pentru că fară el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoști căldura, fără ajutorul frigului, sus fără jos, rapid fără încet, stânga fără dreapta, aici fără acolo, acum fără atunci. Și astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb, fii lumină în întuneric și nu te întrista din cauza lui. Atunci vei ști cine ești cu adevărat și toți ceilalți vor ști asta. Lasă-ți lumina să strălucească, pentru ca si ceilalți să afle cât ești de special.

- Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt?, întrebă Micul Suflet.

 - Bineînțeles! răspunse Dumnezeu râzând; este perfect în regulă! Dar amintește-ți că ”special” nu înseamnă “mai bun”. Toți sunt speciali, fiecare în felul său. Deși mulți dintre ei au uitat lucrul acesta. Își vor da seama că este în ordine să se considere și ei speciali la rândul lor, doar atunci când tu vei reuși să accepți că tu ești special.

 - Minunat !, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!

- Și poți să începi lucrul acesta, chiar acum! ,îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, împreună cu Micul Suflet. Apoi, îl intrebă :

 - În ce mod îți dorești tu să fii special ?

 - Nu înțeleg, răspunse Micul Suflet.

- Păi, a fi lumina înseamnă a fi special,și a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poți să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?

Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment :

- Mă pot gândi la multe feluri de a fi special!, exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun față de alții.

- Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poți să fii toate acestea, sau orice parte iți dorești, oricând! Asta înseamnă să fii lumina.

- Știu! Știu! Știu ce vreau să fiu! strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special, fiind iertător. E ceva special să ierți?

 - O, da! e foarte special.

- Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să trăiesc experiența a ce înseamnă să fii iertător.

- Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să știi ceva. Micul Suflet devenea puțin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicații.

- Ce anume ar trebui să știu ?, oftă Micul Suflet.

- Nu ai pe cine să ierți.

- Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

- Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creația care să fie mai puțin decât perfect. Uită-te în jurul tău!

Abia atunci observă Micul Suflet marea mulțime ce se adunase în jur. O mulțime de suflete veniseră din toată împărăția, pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversație cu Dumnezeu și cu toții erau curioși să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puțin minunat, mai puțin magnific, mai puțin perfect decât el însuși. Atât de minunată și strălucitoare era mulțimea din jur, încât Micul Suflet abia o putea privi.

- Atunci pe cine ai putea ierta ?, întrebă Dumnezeu.

- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să trăiesc experiența iertării. Doream să aflu cât e de special să fii iertător. Și astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist. Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos ieși din mulțime și se apropie.

- Nu te întrista Suflet Micuț, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

- Da ?!?, se lumină Micul Suflet, dar cum?

- Îți voi aduce pe cineva pe care să ierți.

- Poți face tu acest lucru ?

- Cu siguranță! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viața ta următoare și să mă comport în așa fel, încât tu să ai pe cine ierta.

- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, întrebă Micul Suflet. Tu, care ești o ființă atât de perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic, încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ți încetinești vibrația atât de mult, încât lumina pe care o radiezi acum să se transforme într-un întuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine, care ești atât de ușor, încât dansezi deasupra stelelor și te miști prin împărăție cu viteza gândului – să apari în viața mea și să comiți astfel de lucruri ? Micul Suflet fu surprins de răspuns.

- Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos,și tu ai făcut același lucru pentru mine. Nu-ți amintești? Ohooo, am dansat de multe ori împreună, noi doi. Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe oriși în multe locuri. Tu doar nu-ți amintești. Am fost amândoi un tot. Împreună am fost sus-ulși jos-ul, stânga și dreapta, aici și acolo, acum și atunci. Am fost femeia și bărbatul, bunul și răul, am fost amândoi și victima și agresorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trăi experiența a ceea ce suntem cu adevărat. Sufletul cel Prietenos explică mai departe :

 Voi veni în viața ta următoare și voi fi «cel rău» de data asta. Îți voi face niște lucruri groaznice, și abia atunci tu vei putea trăi experiența a ceea ce înseamnă să fii cel care iartă.

 - Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător?, întrebă Micul Suflet, puțin speriat.

- Păi, ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos, făcându-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos devenise deodată seriosși spuse cu o voce slabă :

- Ai avut dreptate înainte, să știi.

- La ce te referi ?

- Va trebui să-mi încetinesc vibrațiile și să devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute. Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aș avea o favoare să-ți cer.

- Cere-mi orice!, strigă Micul Suflet, începând să danseze și să cânte: Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător! Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut.

- Ce anume dorești să-mi ceri? Ce aș putea să fac pentru tine? Ești un înger că faci toate acestea pentru mine.

- Bineînțeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toți sunt îngeri. Amintește-ți asta mereu: Eu vă trimit numai îngeri!

Și atunci Micul Suflet nu-și dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorința prietenului său:

- Ce pot să fac pentru tine ?

Sufletul cel Prietenos răspunse:

- Atunci când te voi lovi și te voi izbi, în momentele în care îți voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ți le imaginezi, în chiar acel moment, amintește-ți te rog cine sunt cu adevărat.

- Oooo, îmi voi aminti!, plângea Micul Suflet, iți promit! Mi te voi aminti exact așa cum ești acum, aici.

- Bine, răspunse prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita și eu la rândul meu. Și dacă nu îți vei aminti tu cine sunt cu adevărat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Și dacă uit cine sunt, s-ar putea ca și tu să uiți cine ești. Și astfel vom fi amîndoi pierduți. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină și să ne amintească amândurora cine suntem.

- Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îți voi reaminti eu. Și îți voi mulțumi că mi-ai adus acest dar – șansa de a trăi experiența a cine sunt cu adevărat.

Și astfel, cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet iși începuse noua viață, emoționat să fie lumina, ceea ce era foarte special, și entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special numit iertare. Micul Suflet aștepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experiența iertării și să-i mulțumească oricărui suflet care făcea ca acest lucru sa fie posibil. Și, ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui, chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristețe, dar mai ales dacă îi aducea tristețe, Micul Suflet își amintea ce-i spusese Dumnezeu:

- Adu-ți aminte: eu vă trimit numai îngeri.”

                                                                               Neale Donald Walsch